LuizDesign – Luxury Interior Design | Restaurare interioara Cladiri istorice și de patrimoniu
7634
page,page-id-7634,page-template-default,ajax_fade,page_not_loaded,,wpb-js-composer js-comp-ver-3.6.12,vc_responsive

 

Trecutul devine prezent prin restaurarea unei cladiri istorice.

Conservarea spatiilor interioare si a peretilor extriori este principala preocupare a arhitectilor si designerilor specialisti in restaurari.
Reconceptualizarea sustenabila a unei cladiri istorice existente in vederea integrarii sale in circuitul activ al comunitatii locale sau ca spatiu de locuit este un proces in care conceptul de design il constituie pastrarea acestei cladiri cu valoare istorica astfel incat designerul restaureaza pardoselile,mobilierul,elementele decoratice pastrand stilul initial al acestora.

CALSIC

LEGEA PRIVIND RATIFICAREA CONVENTIEI PENTRU PROTECTIA PATRIMONIULUI ARHITECTURAL AL EUROPEI

L nr. 157 publicat in M.Of. nr. 274 din data: 10/13/97
L157/1997
LEGE privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR SENATUL
LEGE
privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Articol unic. — Se ratifica Conventia pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 4 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
p. PRESEDINTELE SENATULUI
OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 15 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
RADU BERCEANU
Bucuresti, 7 octombrie 1997.
Nr. 157.
CONVENTIA
pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei*)
— Granada, 3 octombrie 1985 —
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii, considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsa între membrii sai, îndeosebi pentru a salvgarda si a promova idealurile si principiile care sunt patrimoniul lor comun, recunoscând ca patrimoniul arhitectural constituie o expresie de neînlocuit a bogatiei si a diversitatii patrimoniului cultural al Europei, o marturie nepretuita a trectului nostru si un bun comun al tuturor europenilor, având în vedere Conventia culturala europeana, semnata la Paris la 19 decembrie 1954, si îndeosebi primul – articol al acesteia, având în vedere Carta europeana a patrimoniului arhitectural, adoptata de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975, si Rezolutia (76) 28 cu privire la adaptarea sistemelor legislative si a reglementarilor nationale la exigentele conservarii integrate a patrimoniului arhitectural, adoptata la 14 aprilie 1976, având în vedere Recomandarea nr. 880 (1979) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural, tinând seama de Recomandarea nr. R (80) 16 a Comitetului Ministrilor catre statele membre privind pregatirea de specialitate a arhitectilor, urbanistilor, a inginerilor constructori si a peisagistilor, precum si Recomandarea nr. R (81) 13 a Comitetului Ministrilor privind actiunile ce urmeaza a fi întreprinse în favoarea unor meserii amenintate cu disparitia în cadrul activitatii artizanale, adoptata la 1 iulie 1981, reamintind importanta transmiterii unui sistem de referinte culturale generatiilor viitoare, a ameliorarii conditiilor de viata urbana si rurala si a favorizarii în acelasi timp a dezvoltarii economice, sociale si culturale a statelor si a regiunilor, afirmând importanta punerii de acord a principalelor orientari ale unei politici comune care sa garanteze salvgardarea si punerea în valoare a patrimoniului arhitectural, au convenit asupra celor ce urmeaza:
*) Traducere.
Definirea patrimoniului arhitectural
ARTICOLUL 1
În termenii prezentei conventii, expresia patrimoniu arhitectural este considerata a cuprinde urmatoarele bunuri imobile:
1. monumentele: orice realizari deosebit de remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, stiintific, social sau tehnic, inclusiv instalatiile sau elementele decorative care fac parte integranta din aceste realizari;
2. ansamblurile arhitecturale: grupari omogene de constructii urbane sau rurale remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, stiintific, social sau tehnic si îndeajuns de coerente pentru a face obiectul unei delimitari topografice;
3. siturile: opere combinate ale omului si ale naturii, partial construite si care constituie spatii îndeajuns de caracteristice si omogene pentru a face obiectul unei delimitari topografice, remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, stiintific, social sau tehnic.
Identificarea bunurilor de protejat
ARTICOLUL 2
În scopul identificarii cu precizie a monumentelor, ansamblurilor arhitecturale si a siturilor susceptibile de a fi protejate, fiecare parte se angajeaza sa continue inventarierea acestora, iar în cazul în care bunurile respective ar fi amenintate, sa întocmeasca, în cel mai scurt termen, o documentatie corespunzatoare.
Proceduri legale de protectie
ARTICOLUL 3
Fiecare parte se angajeaza:
1. sa instituie un regim legal de protectie a patrimoniului arhitectural;
2. sa asigure, în cadrul acestui regim si potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat sau fiecarei regiuni, protejarea monumentelor, a ansamblurilor arhitecturale si a siturilor.
ARTICOLUL 4
Fiecare parte se angajeaza:
1. sa aplice, în temeiul protectiei juridice a bunurilor considerate, proceduri corespunzatoare de control si de autorizare;
2. sa evite ca bunurile protejate sa fie deteriorate, degradate sau demolate. În aceasta perspectiva, fiecare parte se angajeaza sa introduca în legislatia sa, daca nu exista deja, dispozitii care sa prevada:
a) supunerea spre aprobare catre autoritatea competenta a proiectelor de demolare sau de modificare a unor monumente deja protejate sau facând obiectul unei proceduri de protectie, precum si a oricarui proiect care afecteaza mediul lor înconjurator;
b) supunerea spre aprobare catre autoritatea competenta a proiectelor care afecteaza în întregime sau în parte un ansamblu arhitectural sau un sit si care comporta lucrari:
— de demolare a unor cladiri;
— de construire de noi cladiri;
— de modificari importante, care ar afecta caracterul ansamblului arhitectural sau al sitului;
c) posibilitatea autoritatilor publice de a obliga pe proprietarul unui bun protejat sa efectueze anumite lucrari sau de a i se substitui, în cazul în care acesta nu este în masura sa le faca;
d) posibilitatea de a expropria un bun protejat.
ARTICOLUL 5
Fiecare parte se angajeaza sa interzica deplasarea integrala sau a unei parti a unui monument protejat, în afara cazului în care salvarea materiala a acestuia ar necesita în mod imperativ deplasarea lui. În acest caz, autoritatea competenta va lua masurile necesare pentru a garanta demontarea, mutarea si remontarea lui într-un loc corespunzator.
Masuri complementare
ARTICOLUL 6
Fiecare parte se angajeaza:
1. sa prevada, în functie de competentele pe plan national, regional sau local si în limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autoritatilor publice pentru lucrarile de întretinere si de restaurare a patrimoniului arhitectural situat pe teritoriul sau;
2. sa recurga, daca este necesar, la masuri fiscale susceptibile de a favoriza conservarea acestui patrimoniu;
3. sa încurajeze initiativele particulare în materie de întretinere si de restaurare a acestui patrimoniu.
ARTICOLUL 7
Fiecare parte se angajeaza sa promoveze masuri vizând ameliorarea calitatii mediului în jurul monumentelor si în interiorul ansamblurilor arhitecturale si al siturilor.
ARTICOLUL 8
În vederea limitarii riscurilor de degradare fizica a patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajeaza:
1. sa sustina cercetarea stiintifica, în vederea identificarii si analizarii efectelor daunatoare ale poluarii si în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de eliminare a acestor efecte;
2. sa ia în considerare problemele specifice ale conservarii patrimoniului în politicile de combatere a poluarii.
Sanctiuni
ARTICOLUL 9
Fiecare parte se angajeaza, potrivit propriilor sale prerogative, sa procedeze astfel încât infractiunile la legislatia de protectie a patrimoniului arhitectural sa faca obiectul unor masuri corespunzatoare si suficiente din partea autoritatii competente. Aceste masuri pot antrena, la nevoie, obligatia pentru autorii infractiunii de a demola o cladire noua, ilegal construita, sau de a reda starea anterioara a unui bun protejat.
Politici de conservare
ARTICOLUL 10
Fiecare parte se angajeaza sa adopte politici de conservare integrata, care:
1. sa includa protectia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esentiale ale amenajarii teritoriului si ale urbanismului si sa asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare si a procedurilor de autorizare a lucrarilor;
2. sa promoveze programe de restaurare si de întretinere a patrimoniului arhitectural;
3. sa faca din conservarea, animarea si punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultura, de mediu si de amenajare a teritoriului;
4. sa favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului si de urbanism, conservarea si folosirea cladirilor a caror importanta nu ar justifica o protectie în sensul prevederilor art. 3 paragraful 1 al prezentei conventii, dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrarii în mediul urban sau rural ori al cadrului de viata;
5. sa favorizeze aplicarea si dezvoltarea tehnicilor si materialelor traditionale, indispensabile pentru viitorul patrimoniului.
ARTICOLUL 11
Fiecare parte se angajeaza sa favorizeze, în conditiile respectarii caracterului arhitectural si istoric al patrimoniului:
— folosirea bunurilor protejate, în functie de cerintele vietii contemporane;
— adaptarea, atunci când aceasta se dovedeste oportuna, a unor cladiri vechi pentru utilizari noi.
ARTICOLUL 12
Recunoscând interesul de a facilita vizitarea de catre public a bunurilor protejate, fiecare parte se angajeaza sa procedeze astfel încât consecintele acestei deschideri pentru public, îndeosebi amenajarile de acces, sa nu aduca prejudicii caracterului arhitectural si istoric al acestor bunuri si al împrejurimilor lor.
ARTICOLUL 13
În scopul de a facilita aplicarea acestor politici, fiecare parte se angajeaza sa dezvolte, în conditiile proprii ale organizarii sale politice si administrative, cooperarea efectiva, la toate esaloanele, între serviciile responsabile pentru conservare, activitate culturala, mediu si amenajarea teritoriului.
Participare si asociatii
ARTICOLUL 14
În vederea sprijinirii actiunii autoritatilor publice, în directia cunoasterii, protectiei, restaurarii, întretinerii, gestiunii si promovarii patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajeaza:
1. sa instituie, în diversele stadii ale proceselor de decizie, structuri de informare, de consultare si de colaborare între stat, colectivitati locale, institutii si asociatii culturale si public;
2. sa favorizeze dezvoltarea mecenatului si a asociatiilor fara scop lucrativ care activeaza în domeniu.
Informare si formare
ARTICOLUL 15
Fiecare parte se angajeaza:
1. sa puna în valoare, în opinia publica, conservarea patrimoniului arhitectural, atât ca element al identitatii culturale, cât si ca sursa de inspiratie si de creativitate pentru generatiile prezente si viitoare;
2. sa promoveze în acest scop politici de informare si de sensibilizare, îndeosebi cu ajutorul tehnicilor moderne de difuzare si de popularizare, având, între altele, drept – obiectiv:
a) sa trezeasca si sa sporeasca sensibilitatea publicului, înca de la vârsta scolara, fata de ocrotirea patrimoniului, calitatea mediului construit si expresia arhitecturala;
b) sa puna în evidenta unitatea patrimoniului cultural si a legaturilor dintre arhitectura, arte, traditii populare si moduri de viata, la nivel european, national sau regional.
ARTICOLUL 16
Fiecare parte se angajeaza sa favorizeze pregatirea pentru diferite profesii si meserii implicate în conservarea patrimoniului arhitectural.
Coordonarea europeana a politicilor de conservare
ARTICOLUL 17
Partile se angajeaza sa faca schimb de informatii asupra politicilor lor de conservare, în ceea ce priveste:
1. definirea metodelor în materie de inventariere, protectie si conservare a bunurilor, tinând seama de evolutia istorica si de cresterea progresiva a patrimoniului arhitectural;
2. modalitatile de conciliere optima a imperativelor ocrotirii patrimoniului arhitectural cu cerintele actuale ale vietii economice, sociale si culturale;
3. posibilitatile oferite de noile tehnologii în privinta identificarii si înregistrarii, combaterii degradarii materialelor, cercetarii stiintifice, a lucrarilor de restaurare si a modalitatilor de administrare si de promovare a patrimoniului arhitectural;
4. mijloacele de promovare a creatiei arhitecturale, care sa asigure contributia epocii noastre la dezvoltarea patrimoniului Europei.
ARTICOLUL 18
Partile se angajeaza sa îsi acorde, ori de câte ori este necesar, asistenta tehnica mutuala constând în schimburi de experienta si de specialisti în materie de conservare a patrimoniului arhitectural.
ARTICOLUL 19
Partile se angajeaza sa favorizeze, în cadrul legislatiilor nationale de profil sau al acordurilor internationale prin care sunt legate, schimburile europene de specialisti în conservarea patrimoniului arhitectural, inclusiv în domeniul formarii permanente.
ARTICOLUL 20
În scopul aplicarii prezentei conventii, un comitet de experti, instituit de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 din Statutul Consiliului Europei, este împuternicit sa urmareasca aplicarea conventiei si, între altele:
1. sa prezinte periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport asupra situatiei politicilor de conservare a patrimoniului arhitectural în statele parti la conventie, aplicarii principiilor enuntate de aceasta si – propriilor sale activitati;
2. sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice masuri vizând aplicarea prevederilor conventiei, inclusiv în domeniul activitatii multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a conventiei, precum si de informare a publicului cu privire la obiectivele conventiei;
3. sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la conventie.
ARTICOLUL 21
Prevederile prezentei conventii nu prejudiciaza aplicarea prevederilor corespunzatoare mai favorabile protectiei bunurilor enumerate la art. 1, continute în:
— Conventia privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural din 16 noiembrie 1972;
— Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic din 6 mai 1969.
Clauze finale
ARTICOLUL 22
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare de catre statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta conventie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care trei state membre ale Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimtamântul de a fi legate prin conventie, conform prevederilor paragrafului precedent.
3. Ea va intra în vigoare, în orice stat membru care îsi va exprima consimtamântul de a fi legat prin conventie, în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ARTICOLUL 23
1. Dupa intrarea în vigoare a prezentei conventii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, precum si Comunitatea Economica Europeana sa adere la prezenta conventie, printr-o hotarâre luata cu majoritatea prevazuta la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei si cu unanimitatea reprezentantilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economica Europeana în caz de aderare, conventia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 24
1. Orice stat poate mentiona, în momentul semnarii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta conventie.
2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei conventii la orice alt teritoriu mentionat în declaratie. Conventia va intra în vigoare, în ceea ce priveste acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaratiei de catre secretarul general.
3. Orice declaratie facuta în temeiul celor doua paragrafe precedente poate fi retrasa în privinta oricarui teritoriu mentionat în aceasta declaratie, printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectiva prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.
ARTICOLUL 25
1. Orice stat poate declara, în momentul semnarii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca îsi rezerva dreptul de a nu se conforma integral sau partial prevederilor art. 4 lit. c) si d). Nici o alta rezerva nu este admisa.
2. Orice stat contractant care a formulat o rezerva în temeiul paragrafului precedent o poate retrage, total sau partial, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectiva la data primirii notificarii de catre secretarul general.
3. Partea care a formulat rezerva în privinta prevederii mentionate la primul paragraf de mai sus nu poate pretinde aplicarea acestei prevederi de catre o alta parte; ea poate totusi, daca rezerva este partiala sau conditionata, sa – pretinda aplicarea prevederii în masura în care ea a – acceptat-o.
ARTICOLUL 26
1. Orice parte poate denunta în orice moment prezenta conventie, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denuntarea devine efectiva în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 27
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricarui stat care a aderat la prezenta conventie si Comunitatii Economice Europene, în caz de aderare:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei conventii, conform art. 22, 23 si 24 din aceasta;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta conventie.
Drept pentru care subsemnatii, legal împuterniciti în acest scop, au semnat prezenta conventie.
Întocmita la Granada la 3 octombrie 1985, în limbile franceza si engleza, ambele texte având aceeasi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecarui stat membru al Consiliului Europei, precum si oricarui stat sau Comunitatii Economice Europene, care sunt invitate sa adere la – prezenta conventie.